Aradul are una dintre cele mai valoroase fortificații ale Europei. Cetatea a fost ridicată între 1763 și 1783, din ordinul împărătesei Maria Tereza, după planurile inginerului Ferdinand Philipp von Harsch. Este o stea cu șase colțuri, în stilul Vauban, așezată în bucla Mureșului. A fost una dintre ultimele mari fortificații bastionare ale continentului și una dintre puținele care au ajuns până la noi aproape intacte.
Între zidurile ei s-a scris istorie. Aici au fost întemnițați revoluționarii de la 1848–1849. Aici au suferit prizonierii români din Primul Război Mondial, iar condițiile lor au fost denunțate în 1917 de Ștefan Cicio Pop, în Parlamentul de la Budapesta. În mijlocul cetății se află Biserica Franciscană, considerată cel mai prețios monument baroc păstrat în Arad.
Și totuși, pentru cei mai mulți arădeni, Cetatea a rămas un zid văzut de pe malul celălalt al Mureșului. Mulți oameni care trăiesc aici de o viață n-au pășit niciodată înăuntru.
Ce s-a promis
Povestea transferului nu începe în 2022 și nici în 2024. Începe în noiembrie 2010, când Hotărârea de Guvern nr. 1100 a trecut Cetatea din domeniul public al statului, din administrarea Ministerului Apărării, în domeniul public al municipiului Arad. Legal, Cetatea este a arădenilor de 16 ani.
Au urmat protocoale și anunțuri. În 2014 s-a semnat un protocol cu Ministerul Apărării. Se vorbea atunci de lucrări de cel puțin trei ani și de un cost de 7–8 milioane de euro. Protocolul a expirat, iar Cetatea a rămas cazarmă. În 2018, Ministerul anunța că pregătește redarea unei părți din Cetate circuitului turistic. Nici asta nu s-a întâmplat.
Ultima formulă, negociată în 2024–2025, pare mai avantajoasă pentru oraș. Ministerul Apărării preia construcția noii unități militare de la Gai, iar Primăria are de făcut doar defrișarea, nivelarea terenului și utilitățile. Defrișarea s-a făcut în primăvara lui 2025. De atunci, pe teren nu s-a mai văzut nimic.
Ce s-a pierdut
Biserica Franciscană se degradează de la un an la altul, iar imaginile făcute public recent arată cât de gravă e situația. Bani pentru salvarea ei au existat. Programul Regional Vest 2021–2027 oferea până la 5 milioane de euro pentru consolidarea și restaurarea ei. Termenul inițial era 11 februarie 2026 și a fost prelungit până la 15 septembrie 2026. Am avut deci luni întregi în plus. Proiectul tot nu a fost depus.
Explicația oficială este că procedurile administrative necesare pentru finalizarea documentației nu au permis depunerea la timp. Asta înseamnă 5 milioane de euro nerambursabili pierduți pentru un monument de categoria A. Iar în timpul ăsta, apa, frigul și vremea au continuat să distrugă biserica.
De ce stăm pe loc
Nu cred că există un singur vinovat. Cred că problema e de sistem și are cel puțin trei cauze.
Prima ține de partea juridică și instituțională. Cetatea e a orașului pe hârtie, dar e folosită în continuare de armată. Fără un acord ferm și asumat cu Ministerul Apărării, orice proiect riscă să rămână blocat. Chiar Primăria a recunoscut public acest risc: să obținem finanțarea și să nu putem începe lucrările.
A doua este lipsa unui calendar. În 16 ani nu a existat niciun termen public, asumat de ambele instituții, după care arădenii să poată măsura progresul.
A treia este capacitatea administrativă. Documentațiile tehnice pot și trebuie să fie pregătite înainte de eliberarea efectivă a spațiului. Altfel, fiecare nouă sesiune de finanțare ne prinde nepregătiți.
Ce se poate face – exemplul Alba Iulia
Alba Iulia a avut aceeași problemă: o cetate Vauban, militari, ziduri închise publicului. Cetatea Alba Carolina a fost restaurată cu fonduri europene. A devenit locul în care se adună tot orașul, un punct turistic de nivel național și un motiv de mândrie pentru comunitate. Diferența dintre Alba Iulia și Arad nu ține de bani sau de istorie. Ține de voința de a duce un proiect până la capăt.
Ce propun, concret
1. Un calendar public și obligatoriu, semnat de Ministerul Apărării și de Primărie, cu termene clare pentru construcția unității de la Gai și mutarea militarilor, cu raportare publică la fiecare șase luni.2. Documentațiile tehnice pregătite de acum: expertize, DALI, proiect tehnic. Așa nu mai pierdem nicio sesiune de finanțare, fie ea europeană, guvernamentală sau prin PNRR.3. Intervenție de urgență la Biserica Franciscană, chiar înainte de restaurarea completă, ca degradarea să se oprească acum.4. Deschiderea pe etape, începând cu zonele care pot fi separate de unitatea militară, o idee discutată încă din 2018.5. Un consiliu consultativ format din istorici, arhitecți, urbaniști, mediul de afaceri și societatea civilă. Cetatea e prea importantă ca să fie decisă doar între birouri.
Știu că mulți istorici, arhitecți, profesori și arădeni de bună-credință, de la toate partidele, au idei valoroase despre viitorul Cetății. Vreau să le aud, să vedem împreună care sunt fezabile și să le punem în practică.
Vă întreb pe voi: ce v-ați dori să găsiți în Cetate în ziua în care se va deschide pentru noi toți? Un muzeu? Un parc? Concerte, festivaluri, un centru universitar, ateliere, cafenele?
Scrieți-mi în comentarii. Vă ascult și vă aștept cu propuneri. Să facem asta pentru Arad, pentru România.
