JURNAL PERSONAL · ARADAcțiunea Conservatoare — Arad

ARTICOL · FLORIN DOROȚIU

Șantierul care a sărit peste vară

Publicat de Florin Dorotiu

Cine trece zilele acestea prin centrul Aradului vede țevi vechi de termoficare scoase din pământ și lăsate pe trotuar. Sunt tăiate în bucăți, au coturi și resturi de izolație, iar lângă ele, la un pas de porțile clădirilor vechi, e doar o bandă roșu-alb. Nu sunt țevile care se vor monta. Sunt cele care pleacă, și e bine că pleacă. Rețeaua magistrală a Aradului are nevoie de această lucrare de foarte mulți ani. Întrebarea nu e dacă trebuia făcută. Întrebarea este de ce se face tocmai acum, în plină iarnă.

Proiectul „Reabilitare rețea magistrală de transport agent termic în municipiul Arad” valorează 278 de milioane de lei cu TVA. Peste 232 de milioane sunt bani nerambursabili din Fondul pentru Modernizare. Contractul de proiectare și execuție, de aproximativ 186,9 milioane de lei fără TVA, a fost semnat la începutul lui septembrie 2025 cu asocierea Elsaco Electronic – Sicor. Contractul prevedea șase luni pentru proiectare și avize, apoi douăzeci și patru de luni pentru execuție. Finanțarea europeană are însă o limită fixă: proiectul trebuie încheiat până la 15 ianuarie 2028.

Dacă socotim calendarul, faza de proiectare ar fi trebuit să se termine în primăvara lui 2026. Atunci s-ar fi deschis o vară întreagă, fără căldură în calorifere, în care rețeaua putea fi oprită pe bucăți, cu deranj minim pentru oameni. Primele săpături au început însă abia pe 16 septembrie 2026, la un an după semnarea contractului. Căldura a fost pornită în oraș pe 27 octombrie. Șantierul și sezonul de încălzire au ajuns astfel să meargă în paralel.

Planurile s-au schimbat și pe parcurs. În septembrie, Primăria anunța că lucrările din prima etapă se vor încheia până la jumătatea lui decembrie 2026. În noiembrie a anunțat restricții noi, între 5 noiembrie 2026 și 28 februarie 2027, pe străzile Poetului, Tudor Vladimirescu, Corneliu Coposu, Miron Costin și în zona Consiliului Județean. Practic, săpăturile continuă toată iarna.

Iarna este cel mai prost moment pentru o asemenea lucrare. O conductă nouă trebuie legată la cea veche, iar fiecare legătură cere oprirea agentului termic. Pe 9 octombrie, locatarii arondați punctelor termice Paroșeni și 3M au rămas douăsprezece ore fără apă caldă din cauza acestor lucrări. Toamna, o astfel de oprire e un neajuns. În ianuarie, cu minus zece grade afară, o racordare care se prelungește sau o avarie pe o rețea deschisă lasă blocuri întregi fără apă caldă și, uneori, fără căldură. Pe frig, betonul și asfaltul se refac mai greu și mai prost. Iar șanțurile deschise, înghețate și acoperite de zăpadă, devin un pericol pentru pietoni.

Ce se putea face este simplu de spus. Proiectarea și avizele trebuiau grăbite iarna trecută, iar săpăturile grele, cu racordări și opriri, trebuiau concentrate între aprilie și octombrie. Iarna puteau rămâne doar lucrările care nu ating rețeaua în funcțiune. Nu e o idee nouă. Așa lucrează orașele care își programează șantierele de termoficare după sezonul de încălzire, nu după calendarul firmei.

Am câteva întrebări pentru Primăria Arad, la care arădenii merită un răspuns scris. Când a fost dat ordinul de începere a lucrărilor și ce s-a întâmplat între semnarea contractului și primele săpături? Care este graficul de execuție aprobat și câte opriri de apă caldă sunt programate până în primăvară? Ce penalități prevede contractul pentru întârzieri? Mai poate fi terminat proiectul până la 15 ianuarie 2028, ca să nu pierdem banii europeni? Și unde ajung tonele de oțel vechi scoase din pământ?

Am trimis aceste întrebări Primăriei în baza Legii 544/2001 și voi publica răspunsul aici, oricare ar fi el. Nu sunt împotriva lucrării. Sunt împotriva ideii că arădenii trebuie să plătească, încă o dată, prețul unei planificări făcute fără ei.

Leave a Reply

Discover more from Dorotiu Florin

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading